Un inventar al niselor de pe piata TV romaneasca este util pentru profesionistii din bransa, fiindca moda lansarii de posturi de acest tip ascunde o serie de capcane.
Simplii telespectatori vor intelege mai bine de ce ii intereseaza sau nu o categorie ori alta de posturi TV.
Doamnele si domnisoarele
Primul experiment de nisa din Romania, Acasa TV, s-a bucurat de un succes cu totul special. Lansat in 1998, postul destinat femeilor a atins in cativa ani audiente care il situeaza imediat sub Pro TV si Antena 1 si deasupra unor televiziuni generaliste cu profit declarat, ca Prima TV.
Publicul Acasa este si nu este o nisa, in sensul ca este specializat (feminin, cu interese casnice), dar foarte numeros.
Piata pentru femei este tintita in momentul de fata si de alte concepte, ca Romantica (mass market) sau Euforia Lifestyle TV (up market). Posturile nou-aparute au un public-tinta mai bine definit, dar viabilitatea lor ca afaceri urmeaza sa se contureze.
Domnii si politica
Al doilea experiment reusit este Realitatea TV, care a atras dupa sine crearea altor televiziuni de stiri, N 24 si Antena 3.
Daca primul post a ajuns la o reputatie buna si venituri pe masura, celelalte doua televiziuni de stiri inca nu conteaza pe piata, chiar in competitia ratingurilor mici din zona respectiva.
Oricare ar fi ierarhia de peste trei ani, competitia va fi castigata de cel care va sti sa-si determine un public-tinta clar, cel putin pe segmentul televiziune transmisa pe cablu.
Tovarasii de suferinta
Etno TV, creatia lui Silviu Prigoana (ca si Realitatea TV, initial), a atras dupa sine o aglomerare a televiziunilor de muzica populara, lautareasca si manele.
Oricat de ciudat pare acest segment pentru un specialist occidental sau pentru un adversar al manelelor, e vorba de un business romanesc cu premise foarte solide.
O televiziune de acest tip atrage venituri de la cablisti (plata pentru preluare), dar si de la manelisti, care platesc - pe factura - intre 4 si 25 de euro pentru difuzarea unui clip.
Nu este de mirare ca Etno TV a fost urmat de Taraf TV (Prigoana) si Favorit TV (Fratii Micula) care, si ele, functioneaza cu investitii mici si la parametri buni.
Generatia UE si microbistii
Aglomeratie pare sa se creeze in ultima vreme in doua alte segmente: televiziunile de business si cele de sport.
Pe prima nisa, minusculul dar existentul Partener TV este amenintat de proiectele a doi mari investitori, Sarbu (CME) si Vintu, care planuiesc sa intre in emisie in decursul acestui an (septembrie si aprilie).
Asa-numitul target market (public-tinta) al televiziunilor de acest tip este bun (masculin, studii si venituri peste medie), ramane insa de vazut daca advertiserii vor concepe si difuza reclama specializata pentru segmentul respectiv.
Dupa TV Sport si Tele Sport, o a treia televiziune de acest tip este anuntata, tot de imperiul Sarbu, pentru toamna. Licenta nou-obtinuta de Mediapro da nastere la unele nedumeriri cu privire la faptul ca, pana nu de mult, oamenii lui Adrian Sarbu erau implicati in mod public in managementul TV Sport, iar la stirile Ralucai Arvat, Pro TV facea trimiteri pe postul specializat mentionat.
Putem specula ca a existat o intentie de preluare, urmata de un divort, iar Adrian Sarbu a decis
sa-si faca propriul post.
Mai populare prin definitie, televiziunile de sport mai au o problema, cea a surselor de venituri. E drept, reclamele pentru barbatii care se uita la fotbal sunt multe, dar faptul ca televiziunile mari au fugit de meciurile de divizie nationala, fiindca acestea sunt prea scumpe pentru o amortizare a investitiei, spune multe despre businessul numit sport la televizor.
Importuri palide si specialisti fara specializare
Posturile specializate in filme sunt intr-o oarecare suferinta in Romania (vezi lupta antipiraterie a HBO si prezenta palida, pentru un produs marca Sarbu, a Pro Cinema), iar celelalte nise existente (desene animate, documentare) nu reprezinta creatii audiovizuale romanesti.
Poate, cu exceptia muzicii, unde nu se intampla mai nimic.
Mult mai interesante pentru situatia niselor de la noi sunt posturile fara un public-tinta clar, fiindca esecul lor aproape cert spune multe despre gandirea investitorilor media din Romania. Flux TV, televiziunea "Romaniei libere", are o grila imposibil de definit, iar Alpha TV si mai cunoscutul (datorita mai ales lui Radu Moraru) B1 TV au o vaga legatura cu Bucurestiul.
Cadavericul Dan Diaconescu da mari semne de vigoare, dar e singur pe al sau culoar tabloid, iar in cazul OTV si DDV se mai pune si problema veniturilor impozabile (legale).
National TV isi concureaza propriul pui (mai bine definitul N 24) ca ratinguri, iar Senso TV a pierdut si relativul prestigiu pe care il avea pe cand se numea Pax TV.
Cauzele extinctiei
Am clasificat aceste efemeride audiovizuale numai pentru a reveni la conceptul de nisa. Este demn de notat faptul ca acesta a patruns in lumea afacerilor prin marketing, importat probabil din ecologie, unde desemneaza habitatul propice al unei specii.
Ceea ce inseamna ca succesul pe nise se bazeaza pe marketingul de nisa, care include in primul rand identificarea unui segment mic, dar bine conturat de consumatori.
Asta inseamna studii de piata, focus-grupuri, expertiza si creativitate profesionala in elaborarea produsului, cu grija pentru diferentiere si transmiterea ofertei la consumator.
Cu alte cuvinte, o etapa pregatitoare laborioasa si strict necesara in definirea produsului, etapa care la noi a lipsit in general.
Unele dintre semiesecurile amintite pot fi rentabilizate si repozitionate pe piata (sau, mai curand, pozitionate pur si simplu) prin aplicarea catorva reguli economice bine-cunoscute oricui. Ramane de vazut daca investitorii in media vor avea luciditatea necesara pentru atari decizii.
