Fondată acum doi ani ca televiziune de ştiri, Jurnal TV a surprins anul trecut printr-o schimbare radicală a profilului devenind post generalist. N-a renunţat însă la intenţia de a schimba piaţa TV spre bine depunând eforturi considerabile pentru a diminua pirateria practicată masiv şi fără nicio limită până nu demult de posturile de televiziune autohtone. Despre cum i-a reuşit acest lucru dar şi despre faptul cum rezistă la noi o televiziune care încearcă să joace după reguli în pofida numeroase obstacole, ne-a relatat în cadrul unui interviu Directorul Jurnal TV, Octavian Gîţu.
Dle Gâţu, pentru ca televiziunea să devină o afacere profitabilă trebuie ca ţara unde ea se dezvoltă să atingă un grad anumit de dezvoltare economică, companii bogate şi un grad de bunăstare a populaţiei. A ajuns Republica Moldova la un astfel de nivel?
Premize de a deschide un post autohton de televiziune au existat cu mult mai înainte de a fi deschisă Jurnal TV sau mai bine zis, economia era suficient de dezvoltată pentru asta. Însă lipsa unor reguli clare de joc, a unor relaţii de piaţă veritabile, au tergiversat acest lucru. La un moment dat însă totuşi cineva a îndrăznit să rişte şi să pornească o astfel de afacere.
Până în 2010, practic nu exista o piaţă media TV, posturile care existau se ocupau cu retransmiterea semnalului unor televiziuni ruseşti sau româneşti. Evident, aceste companii suportau cheltuieli minime şi aveau o marjă de profit destul de mare. În această situaţie, unei televiziuni care procură şi produce independent content pentru 24 ore din 24 îi este extrem de dificil să se afirme. Însă, dacă afacerea este gândită şi promovată corect, are şansele să izbândească şi atunci, strategic câştigă cel ce a început primul să joace după reguli.
Cum trebuie să arate o televiziune pentru ca să se considere televiziune autohtonă?
În general, dacă ne referim la conţinutul transmis, trebuie să existe un echilibru între programele de producţie proprie şi cele străine. Iniţial prevalează contentul străin deoarece nu există o şcoală de televiziune bine pusă la punct din cauza că până în prezent n-a existat cererea de oameni de televiziune în condiţiile în care companiile care retransmiteau posturile din alte ţări, pur şi simplu nu aveau nevoie de astfel de specialişti pentru a produce produse proprii. Noi am fost primii care am angajat un grup de tineri (vârsta medie în companie este de 25-27 de ani, şi am început să-i formăm ca oameni de televiziune. Putem face aici o comparaţie cu piaţa TV din Ucraina care cu vre-o 9 ani în urmă se afla cam la acelaşi nivel ca şi a noastră până când preşedintele de atunci Victor Iuşcenco n-a interzis transmisiunile posturilor din Rusia.
După aceasta piaţa mediatică din ţara vecină a început să se dezvolte rapid, au apărut case de producţie, posturi de televiziune independente, au venit investiţii europene pe piaţă, investiţii locale. Apăruse un cadru legal care asigura o concurenţă loială şi piaţa a început să se dezvolte rapid.
La noi, după ce postul Jurnal TV a fost reformatat din unul de ştiri în generalist (auditoriul a crescut de 2,5-3 ori), am început să ne construim un content cât mai variat, de la talk show-uri pe teme politice şi sociale la emisiuni de divertisment, ştiri, filme, seriale etc. Trebuie să fim conştienţi că un auditoriu de cel mult 2 mil. de oameni este suficient pentru supravieţuirea a cel mult două sau trei posturi autohtone TV.
Potenţialul pieţei depinde evident de nivelul economic de dezvoltare a ţării, de cifrele de afaceri a marilor companii şi de nivelul de trai al populaţiei.
Este un lucru ştiut că prosperitatea unei televiziuni depinde de cantitatea de publicitate pe care aceasta reuşeşte să o atragă. Care este situaţia în cazul Jurnal TV la acest capitol?
Piaţa de publicitate de la noi este formată în proporţie de 80% din banii companiilor mari cu capital străin sau multinaţionalelor şi doar 20% din aportul celor locale. Aceasta se întâmplă inclusiv din cauza că ai noştri încă nu s-au învăţat să facă afaceri după carte şi nu acordă publicităţii un rol important în derularea businessului. Piaţa TV consumă partea covârşitoare a publicităţii în defavoarea celorlalte resurse media. De altfel, acum asistăm la un caz deosebit de restructurare a preţurilor pe piaţa publicităţii. În momentul în care în 2010 au apărut două posturi TV autohtone, brusc au scăzut preţurile pentru publicitate. La radio preţurile au scăzut atât de mult încât, la moment, din cele circa 20 de posturi autohtone, doar unul sau două cred că generează profit. Preţul per minut pentru amplasarea de publicitate la televiziune este acelaşi ca şi la cel care exista acum câţiva ani pe piaţa de radio. Atunci 20-40 de euro per minut erau plătiţi de agenţii economici pentru a se promova la radio.
Reiese că odată intrate pe piaţă, televiziunile noi au practicat preţuri de dumping?
Trebuie de spus clar. Nu noi, cele două televiziuni apărute acum doi ani, am fost autorii acestor scăderi de preţuri. Dumpingul a fost organizat chiar de televiziunile care retransmit posturi străine şi nu au un prag de cel puţin 10% de producţie autohtonă. Acestea îşi permit să activeze lejer chiar reducând drastic marja de profit, care oricum le permite să activeze deoarece au costuri de zeci de ori mai mici decât noi. Acest lucru a fost făcut pentru a încerca falimentarea posturilor noastre pentru ca apoi să revină la preţul mare practicat anterior.
Cât este însă de eficientă publicitatea plasată de companii la televiziunile din Moldova?
Este foarte important să existe şi o măsurare a eficienţei investiţiilor în marketing. Există o problemă foarte mare la noi deoarece majoritatea clienţilor de publicitate solicită doar o informaţie generală despre situaţia de pe piaţă şi doar în baza acestor date îşi planifică bugetul de publicitate, nemăsurând eficienţa. Strategia de care ne conducem noi constă în tratarea individuală şi implicarea în măsurarea eficienţei campaniei de publicitate. Este important să ştim şi noi care este impactul publicităţii. La noi legătura dintre departamentul vânzări şi clienţi este foarte strânsă. Cred că suntem printre puţinii care se comportă aşa cu clienţii. Eficienţa publicităţii este alcătuită din mai mulţi factori. Mesajul cu care vine compania şi care trebuie transmis auditoriului ţintă uneori poate să nu ajungă la destinaţie fiind formulat greşit sau difuzat în perioade necorespunzătoare. În acest caz, noi analizăm toate aceste detalii şi propunem clientului atât o oră de promovare cât mai eficientă cât şi cum ar trebui să facă un spot care să ajungă la destinaţie. Toate aceste lucruri, deşi implică eforturi suplimentare din partea noastră, nu implică costuri suplimentare din partea clientului.
Ar fi firesc ca şi în televiziune ca şi în orice altă afacere, dacă se investeşte mult şi este condusă corect să se ajungă la profit. De ce nu e atât de sigură această axiomă şi la noi?
Domeniul media TV este reglementat la noi de cadrul legal din domeniul audiovizualului, de Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Există un proiect al unui nou cod al audiovizualului care aşteaptă să fie adoptat de Parlament deja de doi ani tot fiind amânată discutarea lui în forul suprem. Codul respectiv conţine o propunere a CCA de a stabili pentru televiziuni obligativitatea ca cel puţin 30% din programele difuzate să fie de producţie proprie. Când va fi adoptat codul , se va începe însănătoşirea situaţiei pe piaţa TV Media. Din analizele noastre doar trei televiziuni fac la moment faţă acestor exigenţe. Celelalte, fie vor fi nevoite să producă, sau vor pleca de pe piaţă. Şi Agenţia Naţională a Protecţiei Concurenţei ar trebui să-şi spună cuvântul şi să asigure o competiţie loială. E firesc ca statul să fie interesat în dezvoltarea companiilor autohtone, care generează profit şi asigură locuri de muncă.
Cât priveşte drepturile de autor, noi luptăm pentru ca posturile mari de televiziune să nu mai difuzeze neautorizat content pe teritoriul Republicii Moldova. În ultimii 10 ani aceste posturi includeau voluntar, neachitând sume suplimentare producătorilor de content, Republica Moldova în contractele de licenţă. Companiile din Rusia aveau drepturi pentru difuzarea în limba rusă a emisiunilor pe teritoriul RM, însă legislaţia nu le permite să transmită în limba rusă fără subtitrare şi, de aceea ei trebuie să subtitreze filmele iar în acest caz încalcă clauzele contractelor încheiate cu producătorii de filme. Nimeni până acum nu a atras în serios atenţie acestor încălcări.
În această direcţie putem spune că noi în decurs de un an am făcut atât cât nu s-a făcut în 20 de ani în Republica Moldova. Cel puţin 70% din contentul piratat difuzat anterior de posturile din RM a dispărut din grila acestora dar mai există unele încălcări. Încetul cu încetul, însă, piaţa realizează strategia ce şi-a propus-o cu un an în urmă Jurnal TV şi piaţa moldovenească de televiziune începe să se transforme în una civilizată.
A dialogat Ion CHIŞLEA
